Povestea lui Mahākāśyapa (vegan), Partea 5 din 10

Deci, tot ceea ce faceți pentru alții, vă spun, veți suporta karma. Nu este posibil ca voi să ajutați pe cineva și să deveniți fără karma. Nu este așa. Cumva, voi va trebui să suportați o parte.

Există o poveste în India. Un om a învățat de la un Maestru că nu trebuie să dea lucruri oamenilor săraci sau oamenilor răi pentru că el va deveni sărac, sau el însuși va ajunge în iad pentru acele păcate pe care oamenii pe care îi ajută au comis. Oh, acea persoană a sărit în sus și în jos, și a spus: „Vai, este atât de bine, atât de bine, atât de bine. Vai, toată lumea poate fi fericită și liberă și să aibă ceea ce au nevoie; doar eu pot merge în iad. Este o afacere foarte bună, o afacere bună.” Deci, depinde de cine a auzit-o și cine vrea să facă ce anume pentru cine, în această lume.

Din acest motiv Maeștrilor, Lor nu le pasă. Ei știu că munca Lor este grea și știu că suferința Lor va fi mare, constantă, neîncetată, în fiecare zi, în diferite situații sau uneori chiar în iad; sau uneori într-un nivel inferior, cum ar fi Nivelul Astral, sau să fie pedepsit aici pe Pământ! Dar Ei fac asta pentru că Ei nu pot să nu o facă.

De exemplu, există o poveste despre un Maestru și un discipol care erau pe o barcă pentru a traversa râul. Dar Maestrul a văzut o persoană-scorpion luptându-se în apă, așa că şi-a întins mâna Lui să ridice persoana-scorpion și a încercat să îl pună în barcă, astfel încât persoana-scorpion să nu se înece. Și atunci, persoana-scorpion l-a mușcat, şi apoi a sărit înapoi în râu cumva, s-a târât înapoi în râu și s-a zbătut din nou. Și Maestrul a întins cealaltă mână pentru a-l aduce sus. Și apoi, același lucru s-a întâmplat din nou: a fost mușcat, iar persoana-scorpion a încercat să se târască afară pentru a scăpa. Dar atunci când el s-a târât afară din barcă, a căzut din nou în râu. Astfel, Maestrul și-a întins mâna Lui, mergând să ridice persoana-scorpion din nou.

Iar discipolul l-a oprit, i-a ținut mâna Lui și a spus: „Persoana-scorpion te va muşca din nou?” Maestrul a spus: „Da, o va face”. Deci, discipolul l-a întrebat: „De ce te-ar muşca din nou?” Iar Maestrul a spus: „Este în natura lui să facă asta.” Deci, discipolul l-a întrebat pe Maestru: „Atunci de ce continui să încerci să-l ajuți? Vei fi rănit, el te va mușca din nou.” Așa că Maestrul a spus: „Pentru că este în natura mea să fac asta. Deci, dacă persoana-scorpion nu se poate opri, nu-și poate controla propria natură, și eu, eu însumi, nu-mi pot controla propria natură. Eu nu pot fi mai rău decât persoana-scorpion. Persoana-scorpion face ceea ce trebuie să facă; eu fac ceea ce trebuie să fac.”

Acest lucru este foarte amuzant, dar este foarte trist. Din acest motiv mulți Maeștri suferă. De când se ştie lumea, Ei nu au avut niciodată o viață bună. Domnul Iisus a murit brutal pe cruce, iar Apostolii Săi, cei mai apropiați doisprezece Apostoli, au murit și ei brutal. Doamne, nu știu cum pot face oamenii astfel de lucruri. Poate că nu erau oameni; au fost posedați de demoni sau ei înșiși sunt demoni reîncarnați. Este foarte posibil. La fel cum un Sfânt se poate reîncarna pe Pământ, demonii se pot și ei reîncarna pe Pământ. În Regiunea Inferioară a Universului, este la fel. Și suntem datori față de toți Maeștrii, din timpuri imemoriale, Cei care ne-au salvat din nou și din nou, din nou și din nou.

Acum, ne întoarcem la Mahākāśyapa. După căsătoria lor, soția a fost dornică poate să fugă sau aşa ceva, pentru a găsi un Maestru, să practice, să fie eliberată, să fie iluminată. Dar Mahākāśyapa i-a spus: „Mai așteaptă puțin. Noi nu putem lăsa părinții așa.” El era foarte filial, de asemenea, și un fiu bun. Deci, după câțiva ani, părinții au murit. Și apoi fiul, Mahākāśyapa, a vândut toate proprietățile și le-a împărțit cu servitorii care au lucrat în casa Lui în timpul părinților Lui de când El era tânăr, și, de asemenea, a dat-o oamenilor săraci din vecinătate, şi au păstrat doar un pic, suficient pentru supraviețuire. Apoi, Mahākāśyapa i-a spus soției: „Drumul este lung și aspru afară, așa că Tu stai aici. Așteaptă-mă pe mine. Dacă găsesc un Maestru, mă voi întoarce pentru Tine.”

Așa că Mahākāśyapa a tot mers, a mers peste tot, și El a găsit mulți așa-ziși Maeștri, dar El nu a simțit că erau suficient de vrednici pentru El. Și apoi, într-o zi l-a întâlnit pe Shakyamuni Buddha, și doar după câteva conversații, El a știut că Acesta este. Era atât de nerăbdător să fie discipolul Lui. A îngenuncheat pe podea și l-a implorat. Și așa El a devenit discipolul lui Buddha, un călugăr. Și apoi, a fost atât de fericit, a studiat cu El, a ieșit să cerșească și apoi, a studiat și a meditat. Totul era atât de bun și liniștit; exact așa cum a vrut El. Și El a devenit un Arahant în scurt timp.

Dar pentru că, înainte de asta, El chiar ieșise, cerșind și mâncând doar o dată pe zi, așa că atunci când l-a urmat pe Buddha, El a continuat la fel. Și Buddha l-a lăudat. Și Mahākāśyapa, când era deja foarte bătrân, Buddha chiar l-a sfătuit, i-a spus că ar trebui să mănânce niște mâncare mai bună cu ei, cu călugării Sangha, astfel încât să aibă o sănătate şi un corp mai bune. Dar Mahākāśyapa a spus nu, El nu poate. El era atât de obișnuit să mănânce o masă pe zi, obișnuit cu acest tip de disciplină, 13 reguli de disciplină. Așa că nu s-a putut schimba. Așa că Buddha a spus: „În regulă, este bine, este bine. Poți rămâne așa, atâta timp cât ești în regulă.” Și Mahākāśyapa a fost în regulă; și El este încă în regulă.

Și îi sunt foarte îndatorată Lui. Vreau să-i spun Lui din nou că prețuiesc darul de śarīra lui Buddha foarte mult, foarte mult. Nu știu cum să găsesc cuvinte pentru a exprima cât de mult îl apreciez. Și Mahākāśyapa mi-a trimis şi un bol, ca un bol de pomană, un bol de cerșit și câteva bucăți mici de pânză galbenă.

„Mahākāśyapa stă încă în samadhi pe Muntele Picior de Găină așteptând ca Maitreya Buddha să apară în lume. În acel moment, El îi va da lui Maitreya bolul pe care Cei Patru Regi Cerești l-au dat lui Shakyamuni Buddha și pe care Shakyamuni Buddha l-a dat Lui, iar lucrarea Sa în această lume va fi încheiată.” ~ Un Comentariu de Veneratul Maestru Hsuan Hua (vegetarian) din Sutra Adunării Arhaților (Sutra Amitabha)

Vreau să mulțumesc aici şi acum lui Mahākāśyapa pentru că a fost atât de bun cu mine. Am fost prieteni în viețile anterioare, și am fost buni unul cu celălalt, compatibili. Îţi mulțumesc pentru relicvele lui Buddha. Mulțumesc pentru bol, adică bolul de pomană, bolul de cerșit pentru călugăr. Și mulțumesc pentru bucățile de pânză galbenă frumoasă, la fel. Dar cred că nu pot folosi nici unul din aceste lucruri pe care le-ai adus. Relicvele sunt prea prețioase ca să le folosesc pentru orice altceva. Iar bolul, cred că îl voi păstra ca amintire. Mi-e teamă că dacă îl folosesc să mănânc, atunci s-ar putea să se strice din întâmplare, cumva. Așa că vreau să-l păstrez ca un suvenir și pentru reverie.

Și în zilele noastre, nu poți purta jiāshā, veșmintele călugărilor, și apoi să mergi peste tot cerșind cu bolul. Nu. Este foarte dificil să trăiești aşa în zilele noastre, cu excepția cazului în care eşti într-o ţară budistă foarte devotată - India, Sri Lanka, Âu Lạc (Vietnam) sau Burma, etc. Acolo, ei înțeleg budismul, și ei știu dacă vrei mâncare. Dar în timpul nostru, Mahākāśyapa ar trebui să înțeleagă, Buddha, de asemenea, înțelege că este foarte dificil să ieși la cerșit, mai ales pentru o femeie, iar eu nu mai sunt atât de tânără, așa că mănânc doar o masă pe zi în casă, și trebuie să fac atât de multă muncă, în interior, în exterior. Așa că dacă mă tot duc afară să cerșesc și să mă întorc, nu cred că ar fi convenabil pentru mine, chiar dacă mi-ar plăcea acea viață liberă atât de mult, foarte mult, foarte mult!!!

Photo Caption: Mulţumim lui Dumnezeu care ne dă Frumuseţea şi Puterea de a vindeca!

Descarcă fotografia