Chiar dacă Dumnezeu apărea chiar în faţa lor, ei nu vor accepta. Ei vor găsi nişte scuze să-l calomnieze pe Dumnezeu sau să-l rănească în vreun fel sau chiar să-l ucidă pe El/Ea. La fel ca pe Iisus. Toți sunt orbi, surzi și muți pe această planetă. Ei devin mai buni, desigur, dar nu toată lumea.
(Deci, ultima, Maestră. Voiam doar să împărtășesc o profeție din anii 1980 legată de președintele Donald Trump și misiunea sa.) Oh. (Aici scrie: un om sfânt, numit Thomas Zimmer, cunoscut și ca „Pustnicul Loreto”, a profețit că domnul Donald J. Trump „va conduce America înapoi la D-zeu”. El a împărtășit această profeție în 1983 unui psiholog american, aflat într-o vizită la Loreto, spunând: „În acest moment, în Statele Unite, există un om care are mâna lui Dumnezeu asupra lui. Are IQ-ul unui geniu și o educație de primă clasă. Și tot ce abordează, el îl atacă cu o eficiență orbitoare.”) Da, este adevărat! („Se numește Donald Trump”.) Oh, chiar spune şi numele! (Da!) Minunat. („Mâna lui Dumnezeu este asupra lui și Dumnezeu îl va folosi în viitor.”) Da. Uau. (Ca mărturie a prezicerii sale, domnul Thomas Zimmer a cumpărat o cărămidă pentru o Ușă Sfântă din Vatican cu numele domnului Donald Trump pe ea, pentru a primi binecuvântări de la numeroasele liturghii din Vatican, deoarece știa că domnul Trump urma să fie un mare lider al Americii și va aduce americanii înapoi la Dumnezeu.)
Da, indirect! Uau. Ce ziceți de asta! (Da.) Și nu mulți oameni știu asta. (Nu.) Acum o fac. Dar nu se vor schimba prea mult. Dacă sunt atât de obsedați și otrăviți de faimă și câștig, nu vor observa acest lucru și nu vor să accepte asta. (Da.) Chiar dacă Dumnezeu apărea chiar în faţa lor, ei nu vor accepta. Ei vor găsi nişte scuze să-l calomnieze pe Dumnezeu sau să-l rănească în vreun fel sau chiar să-l ucidă pe El/Ea. La fel ca pe Iisus. Toți sunt orbi, surzi și muți pe această planetă. Ei devin mai buni, desigur, dar nu toată lumea. (Da, Maestră.) Dacă sunt orbiți de faimă și câștig, conduși de acest tip de ambiție lumească, nu pentru a servi spiritul oamenilor, atunci nu se vor schimba. (Da.) Acum, noi punem asta poate pe Supreme Master TV, atunci toată lumea o va ști, dar pun pariu că nu mulți oameni o vor crede. Mai ales opoziția lui. Oh, cel puțin o vor ști, cel puțin altcineva ar putea crede. Dar la ce folosește acum? Vor să scape de el, nici măcar încă zece zile și nici nu au mai putut aștepta, vor să scape de el deja, astăzi. (Da.) Aşa-numitul, liderul ţării voastre, sau liderul cutare şi cutare, la fel. Să-l dea afară deja. Nici nu mai puteau aștepta încă douăsprezece zile. (Da.) Mai puţin de două săptămâni și el va pleca. Acum nu mai vrea să facă probleme, pentru că unii oameni au murit, în clădirea Capitoliului. Deci, el nu mai voia asta, din cauza asta. Nu vrea să lupte în continuare în acest fel. Poate va continua să obiecteze. Dar nu sunt sigură câți oameni îl vor susține, pentru că toți sunt orbi și, de asemenea, speriați. Speriați de majoritatea, (Da) de ceilalţi care deja i se opun. Deci, dacă nu i se opun lui, ar putea fi izolați sau persecutați în moduri diferite. Majoritatea oamenilor trebuie să aibă grijă de ei înșiși. (Da, Maestră.) Majoritatea oamenilor sunt așa. Sinele mai întâi și oricine altcineva mai târziu. Deci, a fi președinte, așa cum este el, e foarte singuratic, foarte frustrant și foarte riscant.
Deci, unde locuiește acest om? El este încă acolo? Thomas. (Tom Zimmer a fost un veteran american din cel de-al doilea război mondial) Uau! (care, la întoarcerea sa la viața civilă, a devenit pelerin în Italia,) Da? („în esență, petrecându-și restul anilor rugându-se pentru omenire.” De asemenea, el a scris o carte „Cartea de rugăciune a Pietei,” care s-a vândut în peste „zece milioane de exemplare.”) Uau. Bine. Foarte bine. Deci, a plecat sau este încă acolo? El este încă în lumea asta? (A plecat, Maestră.) Oh, asta am crezut. Nu contează. A fost o dată, înainte să mă duc la Ierusalim, pentru o prelegere, a fost un american, mă întreb dacă este el. (Oh.) El a prezis ... El a tot spus ... El a fost în Israel, a spus că așteaptă să vină Mesia, Iisus, a doua întoarcere a lui Iisus. Și toată lumea se gândea că este un nebun sau ceva. Și apoi, într-o zi, cu câteva zile înainte de prelegerea mea, el a spus: „Ah, vine Iisus, El vine, El vine.” Și apoi, cumva, ei l-au dat afară (Oh, nu.) cu doar două sau trei zile înainte de a ajunge eu la prelegere. (Uau.) Deci mă întreb ... Uau, atât de mulți oameni sunt clarvăzători. Ei bine, nu mulți, dar destul de mulți. (Da.) Bine pentru lume. Bine, uite, este bine.
Deci, nu mai aveți întrebări acum? (Nu, Maestră. Atât a fost.) Bine, bine, bine! Întrebări bune astăzi. Foarte bine. Dacă eu am probleme,. atunci voi știți, este vina voastră. Bine? Nu-mi pasă. Nu uitați să vă rugați pentru mine, Maestra voastră, (Da, Maestră.) astfel încât, Ea să poată continua. Și rugați-vă și pentru voi. Eu mă rog pentru voi, dragilor. Eu mă rog pentru toţi, (Vă mulțumim, Maestră.) în fiecare zi. Dacă pot să mă rog pentru animalele sălbatice un sconcs sau o veveriță, bineînțeles că mă voi ruga pentru voi, nu? Aș vrea și din toată inima mea. Bine, iubire. Dacă nu este nimic mai mult, atunci am terminat. (Vă mulțumim, Maestră.)
Mulțumesc pentru invitație. Este frumos că putem oricând să vorbim unii cu alții ori de câte ori este posibil. (Da, Maestră.) Nu trebuie să aștept până luni sau duminică. Pentru că uneori vreau să vorbesc cu (Ashramul) Ținutul Nou și uit, iar după duminică seara, spun: „Oh, Doamne!” Când știu că este timpul pentru meditație, pentru o (Lume) Vegană, (Da). apoi îmi amintesc: „O, Doamne! S-a dus.” Dar nu contează, ei o pot auzi. Este mai bine și așa, știți de ce? Pentru că avem toate subtitrările. (Oh.) Ca ei să poată înțelege. (Da.) Dacă vorbesc cu (Ashramul) Ținutul Nou, atunci vorbesc în chineză. Și nu sunt foarte inspirată. Sunt mai inspirată când vorbesc în engleză, merge mai repede și mai ușor. Deci, cu voi nu trebuie să am traducători sau echipamente. (Da.)
Și, oricând, când simt că este un moment bun pentru a vorbi, atunci putem vorbi oricând. Dar cu ei, trebuie să așteptăm, trebuie să aranjăm și de mai multe ori, ori de câte ori vreau să vorbesc cu ei, există întotdeauna ceva care nu merge bine. Ei mi-au dat un număr greșit ... interior greșit, de exemplu. (Oh.) Și apoi continuă să sune în același loc, aceiași oameni din nou și din nou. Ei îmi mai dau unul, apoi merge la altul. Sau mă întorc la operator din cauza a ceva, sau altcineva ridică și apoi nu recunoaște cine vorbește, îl închide. Sau continuă să vorbească numai el și nu mă lasă să vorbesc cu publicul. De exemplu, așa. Etc. Sau microfonul nu a funcționat. Karma, da?
Deci, așa este bine și este mai natural. (Da, Maestră.) Mai ales, nu am niciodată teleprompter sau ceva de genul acesta. Deci, dacă pot vorbi când sunt pregătită sau inspirată, atunci este mai puternic. (Da, Maestră.) O energie mai bună, nu? (Da.) Și apoi, în câteva zile, sau într-o săptămână sau altceva, îl puteți traduce oricând și îl transformați într-un peisaj frumos în spatele meu, uneori, și apoi toate limbile pe care toată lumea le poate vedea. Poate că este mai bine. (Da, Maestră.) Așa cred eu, cred că nu mai trebuie să vorbesc în direct cu ei, așa este aproape în direct. (Da.) Peste câteva zile, mă vor vedea, nu? (Da, Maestră.) Și din moment ce suntem toți una, așa că, dacă voi m-ați văzut, este ca şi cum m-au văzut ei, nu? Cât de convenabil. Voi puteți mânca și pentru ei, nu?
Pentru că, dacă îl transformați într-o emisiune, este și mai frumoasă, puneţi mai multe imagini, mai multe tipuri de clipuri ilustrative. (Da.) La fel ca înainte, de multe ori, ei mi-au făcut fotografia oriunde, și atunci când au developat fotografiile, oh! Sau în videoclipuri. (Da.) Stau doar pe podeaua goală, doar cu un perete în spatele meu sau ceva de genul acesta și apoi, când devine video: uau! Eu am o sobă, cu un foc aprins. (Da, Maestră.) Și camere frumoase, frumoase, cu o canapea de lux și scaun lângă ea sau orice altceva, o casă frumos decorată, ca o cameră de lux. Cel puțin, cu ferestre franceze frumoase și de toate. Sau dacă stau, doar în grădina mea simplă, cu nimic în jurul ei, doar niște copaci, și atunci când au făcut o fotografie, am flori în jur și păsări ciripesc, orice.
Vorbind despre asta, ieri, am văzut niște păsări afară, foarte mici. Oh, atât de mici, atât de mici, încât chiar ... Vă voi da acea fotografie. Ieri a fost o fotografie cu ea pe bambusul foarte subțire, și unul foarte subțire şi îndoit în afara ferestrei băii mele, fereastra mică a băii, cu plasă pe ea, plasă pentru țânțari. Prin urmare, fotografia are un tip de plasă cu model, dar nu contează, totuși puteți vedea păsările și sunt atât de mici. Deci, ele pot parca pe creanga aceea şi să stea pe tulpina de bambus, îndoită deja de vânt. Şi ieri a fost vânt foarte mult şi foarte frig. Vai, când le-am văzut am spus: „Oh, Doamne, aş vrea să le hrănesc cu ceva.” Dar nu cred că ele ştiu ceva. În alte vremuri înainte, am hrănit păsările, am pus nişte pâine afară. Nu a mâncat-o nimeni. La fel în casa din Tărâmul Nou. Multe păsări, multe păsări. Dar ele nu au coborât deloc în grădină să mănânce pâinea. Ele nu sunt obişnuite cu asta.
La fel, veveriţele, am pus multe nuci afară într-un borcan mare ca să mănânce până le termină, şi aşa nu trebuie să le schimb în fiecare zi. Ele doar au trecut pe acolo. La fel cum merg pe balconul meu, au trecut pe lângă grămada mare de nuci, tot felul de nuci de lux. Nici nu s-au uitat la ele. Multe zile. Şi apoi, am agăţat un cocean cu porumb, proaspăt. Nici atunci nu s-au uitat la el. Deci, le-am întrebat într-o zi: „De ce nu mâncaţi nucile pe care le-am pus afară?” Am făcut aşa şi înainte, la alte case, pe balcon şi afară. Nici atunci nu s-au atins de ele. Am întrebat veveriţele: „De ce nu aţi mâncat? Le las aici pentru voi.” Şi ele mi-au spus: „Nu suntem obişnuite cu asta. Nu este un obicei.” Poate pentru că nimeni nu le-a hrănit înainte. Dar în celălalt munte, când le-am hrănit, veveriţele au înţeles. Ele au venit şi au mâncat zilnic, toată ziua până s-a terminat, apoi am pus altele noi. Am pus în locuri diferite, o mână aici, o mână acolo, ca ele să nu se lupte una cu alta sau să aştepte la coadă. Lor le-a plăcut foarte mult şi au fost foarte recunoscătoare. Ele mi-au spus aşa şi apoi, chiar m-au ajutat să-mi arate cine este cel rău pentru mine. I-am spus direct persoanei în faţă şi persoana aceea mi-a spus: „Oh, mulţumesc, veveriţă! Doamne, veveriţă, de ce spui un astfel de lucru?” Dar a fost adevărat. Adevărat, adevărat. Unele persoane au tipuri diferite de calitate, şi o afinitate diferită. Dacă sunt duşmanii voştri dintr-o viaţă trecută, este dificil să munceşti cu ei. Poţi să-i ierţi, dar asta nu înseamnă că relaţia ta cu ei va fi uşoară. Ei vor continua să facă ce au ei de făcut, să-mi facă probleme, să-mi facă un rău mai mic sau un rău mai mare, undeva. Poate fi fatal, la fel. Dacă persoana aceea nu este bună pentru tine, nu este compatibilă spiritual sau karmic, poate fi fatal, te poate face bolnavă, rănită, sau lovită sau aşa ceva. Ca povestea pe care v-am spus-o despre un bărbat şi şarpele. (Da.)
În Asia, poate Âu Lạc (Vietnam) şi China, astfel de ţări, ei sunt foarte atenţi când îşi aleg soţia. În India la fel, ei trebuie să aleagă compatibilitatea. Ei nu se cunosc unul cu altul, nu trebuie să se cunoască unul cu altul, de obicei este aranjat. Ei o fac şi acum în India, ei aranjează căsătoriile. Şi băiatul şi fata nu se cunosc întotdeauna dinainte. În ziua de azi ei pot refuza, desigur. Pe timpurile vechi, ei nu puteau. Nu puteau refuza. Dacă părinţii au aranjat, ei trebuia să o facă. Părinţii mei la fel, au fost aranjaţi. Ei nu se cunoşteau unul cu altul. V-am spus deja, nu-i aşa? (Da, Maestră.) Mama chiar i-a spus părinţilor ei: „El este aşa de închis la culoare!” Adică culoarea pielii. El nu era foarte deschis. În Asia, în Âu Lạc (Vietnam), lor le plac oamenii cu pielea albă. Pentru că noi nu avem piele albă. Şi dacă oamenilor le place să stea mult la soare, atunci pielea lor nu este la fel de albă ca a europenilor. Deci, cine are pielea albă, oh, el este unul favorit. În felul acesta, da. Şi în Europa este invers. Dacă arăţi puţin mai bronzat, ei cred că este mai bine. Şi ei cheltuiesc bani mulţi să stea la soare, suferă toată căldura sau orice, ca să se bronzeze. Şi vin înapoi, şi toată lumea spune: „Oh, ai fost în vacanţă!” Bronz prestigios. Bine, asta este.
În regulă! Vă doresc numai bine, (Vă mulţumesc, Maestră.) ca să fiţi sănătoşi, fericiţi, ca să serviţi lumea mai bine. (Da.) Bine, pe data viitoare. Iubire, iubire. (Vă mulţumim, Maestră.) (Vă iubim.) Dumnezeu să vă ajute. (Vă mulţumim, Maestră.) Vacanţă Fericită! (Vă mulţumim, Maestră.) Aveţi grijă! (Vă mulţumim, Maestră.) (Aveţi grijă, Maestră.) Vă iubesc! (Vă iubim, Maestră.) D-zeu să vă ajute.
(Bună, Maestră.) Mă puteţi vedea puţin acum. (E minunat să vă vedem, Maestră.) Ah! Mă bucur să vă văd şi eu. Fetele, mă puteţi vedea? Nu. (Nu încă.) Puteţi vedea ceva, fetele? Nu? (Vă vedem acum, Maestră.) Să vă uitaţi puţin, repede. (Vă mulţumim, Maestră.) Pentru că uneori întrebările şi răspunsurile nu sunt clare prin telefon, deci ei pun întrebările ca eu să mă uit (la ele). (Da, Maestră.) Şi dacă întrebarea este acolo, eu nu pot mereu să vă văd. Este în regulă atunci. Ne vedem data viitoare. Nu vă faceţi griji. (Maestra arată minunat azi.) Oh, o fac? (Da. Arătaţi bine azi.) Doar azi? (În fiecare zi. În fiecare zi, Maestră.) Ce dezamăgire! Ce surpriză! Nu mai contează, este bine. Poate azi pentru că lumina este în spatele meu sau poate din cauza suportului de cameră pe care mi l-aţi dat? Ajută cu adevărat. Pot să văd mai bine în faţă. Deci, este în regulă. Nu trebuie acum. Am terminat. Ne vedem data viitoare. (Bine, Maestră.) (Vă mulţumim, Maestră.) Iubire, Iubire.
